#1 ( 12 July '98 )

Life Path Number 1

A person with Life Path number 1 is hard working, a natural born leader, has a pioneering spirit that is full of energy, and a passion for art. They have a strong desire to be number one, which means a person with this number can manifest very easily. Due to their determination and self motivation, they won't let anything stand in their way of accomplishing a goal. Their drive allows them to overcome any obstacle or challenge they may encounter, and they have the desire to accomplish great things in their lifetime. Their only need is to focus on what they want in order to achieve it.

Because Ones are critical of themselves, they can also be very critical of others. The Ones will not tolerate laziness from the people they spend their time with.

People with Life Path 1 are very independent and feel the need to make up their own mind about things and follow their own personal convictions. All this drive and determination means that they can easily become irritated when things don't go their way.

Innovation and creativity also are characteristics associated with this path. These folks are very good at starting new projects, and often take a unique or inventive approach to solving problems. Because of these qualities, and because multitasking is something they tend to be very good at, they are well suited to self employment and can be happiest being their own boss. A Life Path of One also means that they may possess the qualities to be a political or military leader.

On the negative side, if you are of Life Path 1 you can have a tendency to be self centered, egotistical and demanding. Because you feel a strong desire to be number one and to appear successful, you can easily become arrogant or boastful. Though you excel as a leader, you may have a difficult time being a follower, and are reluctant to seek help, which can cause you to be quite unhappy if you are in a situation where you are not in charge. While you are great at starting projects, you quickly tire of detailed tasks.

Your life path tells you what your life tools and lessons are about. Life path number 1 is a strong vibration, one of individuality and invention, and below are some key points you might want to take into consideration to help you on your path …

Be true to your path. You are quick on the draw and you usually see the opportunity in an idea faster than most people. Use that and you'll be happier.

Aim for a career that lets you be your own boss. You're better working alone than with a group and you don't take orders well.

Avoid getting lazy just because you're frequently quicker than other people. Use that energy to explore and achieve further on your own.

Take charge, step out and risk it all on a new venture. Nobody will do that better than you.

Celebrities and Famous People with Life Path Number 1

Charlie Chaplin April 16, 1889
Henry Ford July 30, 1863
Mikhail Gorbachev March 2, 1931
Charlize Theron August 7, 1975
Eminem October 17, 1972
Jack Nicholson April 22, 1937
Kiefer Sutherland December 21, 1966 
Martin Luther King January 15, 1929
Ozzy Osbourne December 3, 1948
Sting October 2, 1951
Tom Cruise July 3rd, 1962
George Washington February 22, 1732 
Walt Disney December 5, 1901
Alanis Morrisette June 1, 1974 

David Suzuki March 24, 1936 
Alicia Silverstone October 4, 1976 
Andy Garcia April 12, 1956 
Steve Jobs February 24, 1955
Denise Richards February 17, 1971 
Elizabeth Hurley June, 10 1965 
George Clooney May 6, 1961 
Jack Nicholson April 22, 1937 
Hugh Jackman October 12, 1968 
Kate Winslet October 5, 1975 
Samuel L. Jackson December 21, 1948 
Sean Connery August, 25 1930 
Scarlett Johansson November 22, 1984 
Tom Cruise July 3, 1962 

Tom Hanks July 9, 1956 
Tobey Maguire June 27, 1975 
Bruce Springsteen September 23, 1949 
Eminem October 17, 1972 
Erykah Badu February 26, 1971
Lady Gaga March 28, 1986 
Michael Bolton February 26, 1953 
Ringo Starr July 7, 1940 
Sarah Connor June 13, 1980 
Shakira February 2, 1977
Martin Luther King January 15, 1929
Ernest Hemingway July 21, 1899
Nicolas Cage January 7, 1964

http://seventhlifepath.com/

enjoy it 

Ură-n iubire?

Mereu pentru tine...

                    M-am saturat sa ma invart in cerc. Evit sau oare nu mai pot sa spun ce simt? De ce? De ce accept situatia? De ce am ajuns aici? De ce nu face nimeni nimic?...fiecare lacrima a noastra ar putea salva oamenii din jurul nostru, ar putea sa ii ajute. Sa nu ii arunce si pe ei in limanul asta prapastios al suferintei. De ce noi? De ce suntem alesi tocmai noi? Predispusi la tot ce nu putem controla, la tot ce nu ne-am dorit? De ce nu putem sa facem lucrurile bine? De ce avem orgoliu? De ce sa traim in tacere? De ce sa renuntam?! Oamenii nu vor invata din greselile noastre sau din greselile celorlalti. Vor face ce vor simti. Vor duce aceiasi greutate, aceiasi disperare...sau nu. Vor fi indiferenti, puternici si cu zambetul pe buze. Dar vor avea in urma mii de intrebari fara raspuns. Pacat. Pacat ca tocmai noi am facut asta. Am spus de atatea ori ca am raspunsul, doar ca am uitat intrebarea. Cate intrebari nu am pus deja? Cate raspunsuri evazive nu mi se plimba prin cap, pe buze si pe obraji? Mereu am fost prezenta aici pentru a spune ce simt. Simt suferinta. Si extaz. Euforie. Lacrimi in ochii. Frig in tot corpul. Cred ca nu mai pot sa scriu pe blog fiindca nu are nimeni urechi sau ochii pentru ceea ce spun si pentru ceea ce zic. Dar obisnuiam sa spun ca acest blog este scaparea mea, jurnalul meu, tot. L-am neglijat. M-am schimbat? Eu, cea care nu stia ce inseamna schimbarea, sa faca asa ceva? Nu. Pur si simplu nu mai sunt asa buna la asa ceva. Nu mai sunt sigura ca asta simt. Sunt prea multe. Prea multe...
                     Sunt aici. Sunt inca aici. Nu astept nimic. Nu mai astept nimic. Stau. Gandesc. Ma pierd printre randuri de cuvinte. Ma pierd printre ganduri. Cine credea ca lucrurile se complica al naibii de mult? Cine stia ca orice as face sa plec din locul acela,  ma aduce inapoi?...
                     

                     Pentru ce? Pentru ce...?

Lucia - Me Over You

Ellie Goulding - Explosions

The Script - Six Degrees Of Separation

Noi nu întrebăm, simţim.

M.....

     Un prieten mi-a spus odată că nu contează cine eşti, ci cum eşti. Sufletul omului pluteşte la nesfârsit în derivă, caută, luptă şi concurează în curse fără niciun scop cunoscut. Pur şi simplu încearcă. Încearcă să caute un motiv pentru care să lupte, şi de multe ori, luptă cu cine nu trebuie, degeaba.    

    Această persoană dragă a dat dovadă de mult calm, înţelepciune şi bunătate. Este o persoană specială..poate o persoană rară.      

    Niciodată nu am putut să mă descriu bine, dar pe el l-am privit cu admiraţie şi bucurie. Este el. Lipsit de falsitatea cotidiană, plin de viată şi glumeţ, a arătat multor persoane cum este să fii cu adevărat diferit.     

    Da! Toţi suntem unici prin ceva, suntem superiori sau inferiori altcuiva prin ceva, dar nu recunoaştem. Suntem orgolioşi...     

    Dar cum? Cum această persoană lipsită de inhibiţii şi reguli şi-a impus respectul prin comportament şi nu prin cuvinte?...    

   Este corect, fericit, simplu şi deloc comercial. Statura lui nu a fost un obstacol, nu a uitat cine este..şi cum este.     

  Este sufletist, câteodată mândru şi răutăcios dar...nu încetează să mă uimească.     

   De câte ori nu a scrutat cerul cu ochii lui de gheaţă, profunzi şi sinceri? De multe ori, de foarte multe ori...Străluceau atât de intens că nu puteam să îmi iau ochii de la el. În esenţă, dacă ai privi din exterior ai rămâne în dubii. Nu e nici frumos, nici urât. Nici prea`prea, nici foarte`foarte. E un băiat potrivit în toate. Dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat de spiritul lui original şi inventiv..este el!     

   Curajul lui de a fi la fel mă face să zâmbesc. Să fi acelaşi nu este destin, este pur şi simplu alegerea eului. Noi se pare că am rămas la fel..şi presupun că asta..asta înseamnă să iubeşti.

La rascruce de drum

Absenta imi provoaca rani.

               Nu stiu ce vreau, ce sunt, ce cred. Simt, consimt si nu ma mai leg de acea " De ce!?". Intr-adevar, absenta blogului m-a motivat sa ajung mai repede la el. Nu ma mai asculta nimeni. Si oricum daca ar face-o, nu ar fi mare diferenta daca nu le-as spune. Oamenii..? Oamenii sunt teleghidati. Nu sunt un bun observator al lucrurilor din jurul meu, sunt absenta si necalculata. Tin minte ca asa am inceput blogul...asa m-am descris. Aveam dreptate, eu nu ma schimb. Eu raman la fel. Doar privesc schimbarea.
               Ploua cu galeata. Ma linisteste si curios, ma face sa ma gandesc ca nu am nevoie de nimeni. Cred chiar! Ca as putea sa traiesc singura. Nu ar exista vreo diferenta. Oamenii sunt orgoliosi si am spus asta de atatea ori pe buna dreptate. Si pe langa "insusirea" asta, mai au si altele...
                Merg zilnic cu gandul la viitor si caut orice lucru neinsemnat care ar putea sa imi starneasca curiozitatea. Stiu raspunsul, dar tragic, am uitat intrebarea. Nu e corect! Destinul si-a jucat cartea de prea multe ori. Ar trebui sa ia o pauza si sa caute un alt joc, cum ar fi remi?!..Mda, inca am curajul si puterea sa fac glume. Ma simt obosita, terminata chiar. Dar asta doar in interior. Imi lipseste ceva..
                Sincer, nu incetezi sa ma uimesti. Chiar deloc. Iar rabdarea mea e inca rezistenta. Ce ciudat...
                Sunt o mincinoasa! Am spus ca blogul va fi mereu la zi cu sentimentele mele, dar nu stiu de ce, am incetat. Am amanat. Am intarziat...Doare. Stiu ca nu doare tare, dar e ciudat. Sunt uimita. Nu mai aud, nu mai vad, nu mai vreau. Am fost prea atenta la tot si acum...regret putin. Toti sunt jalnici in adevaratul sens al cuvantului. De fapt, nu am de unde sa stiu daca toti sunt asa. In mare parte, ar trebui sa fie problema lor. Daca ei nu se streseaza cu persoana lor, eu de ce le-as face reclama!?
                Nisipul din clepsidra tineretii se scurge primejdios, nu ca ar conta. Era doar o sesizare. Vreau o pauza..vreau sa uit de oamenii din jurul meu. Sincer, te vreau pe tine. Un singur om cu care sa zambesc. Nu vorbesc despre lucruri romantice, nu. Vorbesc despre ceva unic, o prietenie puternica. Care are la baza oameni puternici.
                Am sesizat ca in viata ai piedici nu mari, ci imense. Si asta include obstacole ca oameni, timp, lucruri, bani.
               Iti imaginezi o lume mai buna? Brusc, ideea asta a picat in mintea mea. Simt ceva puternic in capul pieptului, imensa, care e in profunzime cauzata de...lume. Lumea, care este insusi un intreg, sunt mai "puternici" decat mine...
              Din cauze necunoscute, sunt singura. Din cauze cunoscute, sunt inca eu, sincera si al naibii de sensibila. Afara nu mai ploua, chiar e soare. Aproape de canicula perfecta, luna iunie a venit fara sa imi dau seama. Nu imi mai dau seama cand trece timpul sau cand sta...oare a stat vreodata?..
             Sunt o persoana buna sau cel putin asta vreau sa cred, dar de ce ma simt vulnerabila, slaba si vinovata? Vinovata fiindca fac din niste prosti, genii "absolute" si parca, parca nu e bine.. Slaba fiindca ma doare si vulnerabila fiindca....fiindca nu mai pot fi tare.
            Dar imi voi reveni...! Imi voi reveni..

Pe..repede inainte

Norme de protectie in viata.

    Hmm..am momente in care simt ca ametesc, cad jos si nu ma mai ridic. Dar, doar mi se pare. E logic, nu? Oricat de bogat sau sarac ai fi, cand iubirea vine si iti incatuseaza inima, esti un om, realmente mort. Ingenuu si plin de tact in viata, nu reusesti decat sa aduci informatii. 

And I'm feeling baaaad.

LISTEN

Nu sunt aici sa ma plang doar ca..nimic nu merge conform planului. Asta daca cumva exista vreun plan. Daca ai avea urechi, ai auzi si daca ai avea ochii, ai vedea. Seriously now! Parca sentimentul de umanizare dispare treptat, lasand in spate semne de intrebare..."Ce suntem noi?" Daca am fi oameni, am vorbi si am clarifica lucrurile, daca suntem nu stiu ce personaje eronate ale propriei noastre scenete..atunci e alta problema. O abordezi ireal, lasand partea de fictiv deoparte. Ce ma deranjeaza? TACEREA. Realmente, tacerea este o arma a celui ce se considera destept...eu cred ca cel ce tace nu are intotdeauna destule motive sa isi apere cauza. Trist..dar adevarat. Lucrurile generalizate atrag privirea si atentia celor din jur. Fiindca te simti o parte din ce spune cineva, sau face...iti place si continui sa asculti..Dar nu am nevoie de probleme generalizate. Eu am multe. Si sunt clar reale.
Pentru inceput..ceea ce cred. Cred ca pot face mereu mai bine  decat am facut ieri, dar ca orice om cu un gram de inteligenta, stiu ca nu pot sa traiesc in ziua de ieri. Printre altele, sufar. Ma atasez de animale, lucruri, cadouri dar cel mai mult ma atasez de PERSOANE. Obviously, nu doar eu. Ma deranjeaza legaturiile astea facute cu pact " Suntem ca doua surori, nu de sange, dar esti sora mea de cruce. Nu o sa ne tradam niciodata, nu o sa existe invidie si nu o sa existe competitie. Fara resentimente. Eu voi fi pentru tine si tu vei fi pentru mine. Pentru totdeauna!" Siiigur. Dear reader, sunt lucruri incerte. INCERTE. E ca si cand eu spun ca nu voi mai canta. Of course it's a lie.
In continuare..cand vrei sa imi  spui ceva, indiferent daca e rau sau bine, spune. Sunt orgolioasa, dar am urechi si ascult. Daca ma deranjeaza nu o sa ma fac ca nu aud, ci o sa argumentez. De asta am gura, sa o folosesc. Urasc victimele propiei lor vieti. Daaaa..Eu una, fac monologuri cu sutele. In cine sa am mai mare incredere decat in mine?! Sau in ochii albastri. Sau... Pai e ok sa spui ce crezi si sa fim nebuni, dar nu te comporta ca un nebun cu prietenia asta..>_> Cel putin unii abuzeaza subtil de prostia mea imaginara si se foloseste zilnic de ea. Ba! Ma fac ca nu stiu, dar pentru cat timp? Adica e o vorba..! " Fie roata si patrata, tot se-nvarte ea o data!" I'm e genius si simt asta. Cata modestie pe capul meu...xD Dar..daca nu zic ceva nu inseamna ca trebuie sa tipi la mine sau sa te uiti la mine contradictoriu spunand " Te comporti ca un copil razgaiat care nu a primit ce vrea..daca vrei sa spui ceva, spune. Delia..tu erai cea matura!" HOLD ON. Sunt matura, vreau doar atentie. E o diferenta.
Altceva, in alta ordine de idei, sunt nebuna! Anul asta am examene! Dar nu ma simt prea speriata. Simt o euforie clasica. Ca atunci cand esti high. Sunt fericita fiindca nu stiu...sunt fericita. Scap din calcul situatiile neprevazute, nu!? Pai...Totul este practic ok. Teoretic o scriu! xD. Simt ca vreau sa va vad sarind in aer! Dar mai asteptati putin. Vreau sa imi fac si eu numarul! 

Let her go.

Awesome song. Just sayin`. xD. Paaai, nu este ceva de care sa imi fie frica, doar daca nu este...!!

Gandeste-te ca esti departe, foarte departe. Ce ti-ai dori cel mai tare?...Eu as vrea sa...as vrea sa..sa fie totul ca atunci..

JUST ME, MYSELF AND I.  

WHO ARE YOU?

.

Delia here.

Random stuff

I'll tell you..

Am nevoie de o pauza...lunga

Ce sti tu de fapt?..

MONOLOG.  [ Cum se potrivesc unele lucruri in viata ]  

*asculta melodia* 

Sti ce fac eu ? Fac ceea ce am invatat cel mai bine: fug de trecut incercand sa gasesc ceva bun aici, in prezent, care sa ma poata ajuta, repara sau incuraja. Desigur ca isi indeplinesc cu felicitari atributiile dar nu este de ajuns. Eu una simt un gol imens in stomacul meu, in inima mea. Mereu aceleasi povesti plictisitoare despre mine si mintea mea bolnava. Si ce? Sunt directa si exprim ceea ce simt cu adevarat..si direct. Vreau sa sti ce am, vreau sa simti ce vreau. Vreau o imbratisare. La naiba, sunt o nebuna care urmeaza acelasi tipar si te-ai plictisit de mine? Ok. Nu oblig pe nimeni sa incerce sa ma descopere, nu vreau asta.

Vreau sa fug de lume si de mine, vreau o persoana langa mine care sa imi rada in fata pentru orice prostie zic. Vreau sa fim idioti si unici. Vreau sa plec de lucrurile ce ma preseaza si ma ranesc, ma distrug treptat si incet..pana o sa ajung un nimic. NU! Nu e posibil asta, ca de obicei trebuie sa imi dau 2 palme si sa fiu puternica, sa demonstrez ca psihicul meu e in picioare..Vreau iubire.

...Sunt demna de mila nu-i asa? Dar nu poti spune asta in fata pentru ca si tu vrei aceleasi lucruri ca si mine. Vrei atentie, vrei sa fi ascultat si iubit. Vrei sa fi apreciat. Normal ca esti invidiat de multi pentru ceea ce esti si pentru talentul incredibil de a ascunde ceva rau de altii. Esti un geniu pe cale de disparitie.

Asta este o postare tampita si fara scrupule sau scop. E doar un mod simplu de a-mi arata dezechilibrarea. 

Trebuie sa existe niste vibratii pozitive, exista. Rad, glumesc, nu sunt absurda. Dar..dar nu stiu. 

....Uneori pare totul atat de trist dar luam viata in piept si o infruntam. E momentul? E momentul meu? Nu sunt buna de nimic din moment ce ai fugit. Sunt goala pe dinauntru. Ai luat tot ce aveam odata cu trecutul. Cine sunt eu? Ma cunosti? Sunt de treaba? Intelegatoare? ... Desigur, niciodata nu gasim un loc pe care sa il numim " acasa " . Eu il gasisem, dar l-am pierdut printre degete. Ce pot sa fac este sa ma adaptez la traiul de zi cu zi. Atat de...normal. E atat de comic sa vezi acelasi scenariu din nou si din nou si din nou...

 Aduti aminte pentru ce traiesti si reaminteste-ti ca o sa mori intr-o zi atat de tragic. Nu o sa stiu ce ai vrut sa imi zici. Hmm.. te gandesti vreodata la mine cand te uiti la stele sau ..sau...sau lasa. Rezum de fiecare data tot ce am si ajung la " NOTHING, TRY AGAIN. " Daca asa trebuie, asa facem. Nu vreau povesti indirecte prin care sa iti arat cum sunt acum. Sunt o fire omeneasca din toata rasa omeneasca. Ne credem inteligenti si de nedescoperit, dar de fapt urmam acelasi sablon. 
Cine poate face totul perfect, indiferent de cauze si efecte, acela este un actor. Actorul poate avea masti cate-n luna si-n stele. Isi joaca rolul cu atata curaj si frenezie incat uita latura lui unica. Le improvizeaza pe cele invatate. Devine..ca sa spun asa, un FAKE. 
Nu suntem asa, nu suntem la teatru, nu ne jucam " cartea" asa ca renunta in a mai incerca sa prezinti "coperta".   

 Sa ai nevoie de ajutor e omeneste, sa iubesti este o necesitate, sa inveti este o ambitie, sa sti ceva este o pasiune, sa gresesti e inevitabil, sa repari este ...GREU.
Fii liber sa alegi, dar sa alegi corect si cu inima. 
As vrea uneori doar sa ma plimb, sa simt vantul batandu-mi printre suvitele de par, sa respir aerul de care am atata nevoie...
Cu ce am gresit?...Ce am facut? Ce nu fac bine?... 

   Trebuie sa ne ascundem?..Nu, nu trebuie. Vreau sa vorbesc cu tine foarte deschis, vreau sa iti arat cum cred eu ca sunt unele lucruri, vreau tu sa imi spui ce vrei..si cel mai important, vreau sa se intample asta curand. Vreau sa imi dau seama unde am gresit si sa repar. Iubesc persoanele din jurul meu, ma atasez de ele dar tu....tu esti...EU. 

  Tadaa! ^-^ Desenat e mult mai simpatic, nu crezi? E adorabil..si simpatic, si inocent!! 

 ...Suntem nimic fara cineva langa noi care sa ne dea importanta, atata importanta!

 Visul perfect al vietii. Totusi atat de greu de indeplinit.

Another day

Revelation

Sunt eu sau nu mai sunt deloc. Dar cui ii pasa? :| 

Perfect sense

This make sense..

Perfect sense

   Buna. 

   Timpul trece pe langa noi fara sa simtim...la fel si persoanele. Cum poti sa treci pe langa cineva si sa te faci ca nu il/o vezi? Atat de paradoxal, simti o prezenta cunoscuta si iti intorci privirea cand este deja, prea tarziu.

Poate este adevarat, suntem orbi si nu vedem de cele mai multe ori...din motive absurde. Dar cine sunt eu sa judec? Sunt decat o persoana persuasiva ce baga un gram de veridicitate in monologul infinit al vietii. Cauti si tu sa faci ceva bine? Atunci renunta cat mai ai timp. Spiritul pesimist nu este influentat neaparat de tristete, ci si de realitatea in sine. Fa-te ca nu vezi ce ai in jurul tau un timp, fa-te ca nu auzi ce iti spun ceilalti, fa-te ca nu  simti gustul regretului si al redemptiunii, fa-te ca esti cineva care s-a nascut cu atatea atributii, talente si idei dar refuza sa le foloseasca. 

  M-am schimbat.

  Dar la ce ajuta asta? Nu poti face un cerc de prieteni cu compasul, mai ales cand folosesti un creion. Se va sterge, nu va avea acelasi contur sau pur si simplu nu poti sa imparti si sa sectionezi atatea parti sa ajungi la sectiuni minuscule, o sa pierzi esenta incercand sa le acoperi pe toate. 

  Memories..

  Nu este mereu ceva concret care sa apara in viata ta si sa iti zica clar ce se va intampla, nu? Desigur ca nu, ar fi prea usor sa traim..fara grijile cotidiane si lucrurile de genu`. Nu vreau sa ma invinovateasca nimeni pentru neprezentare in cauza. Sunt absenta si ma distrez, traiesc momentul. Intr-adevar, se pot intelege multe prin asta dar..ce mai conteaza? 

  O grija apasatoare imi apasa sufletul. Ca de obicei, clachez la cele mai mici detalii care ma fac sa sufar. Nu este sfarsitul! Este chiar inceputul unui nou..nimic. 

   Prea multi se prefac a fi buni cand de fapt nu sunt in stare sa schiteze un semn de nevoie, de prietenie sau de sinceritate. As usual, I'm the drama here :|. 

    Ar trebui sa las lucrurile sa decida ce va fi, adica nimeni nu ajuta destul. De ce as face eu asta?..Cuymva simt un gol imens in inima mea si incerc sa clarific tot, sa imi dau doua palme si sa continui drumul. Dar la naiba daca stiu de ce nu pot. Tu ai tot ce iti doresti? Esti fericit cititorule?..Daca da, voi spune bravo si iti voi zambi prieteneste, te voi admira pe tine si voi admira curajul cu care poti minti. Daca nu, voi veni pur si simplu si te voi lua in brate. O sa alung tristetea si te voi strange in brate fara sa spun ceva anume, nu o sa te presez cu lucruri pe care le sti deja, nu o sa mint, nu o sa te judec, o sa tac...

    Sunt asa de fragila..cand ma gandeam ca sunt gata sa sfidez cu autoritate totul in jurul meu se trezeste ceva in sufletul meu sa izbucneasca. Stiu ca par un copil stupid. Stiu. Stiu ca esti puternic si ca nu iti pasa, ca treci peste toate lucrurile astea. O sa trec si eu...promit. De fapt nu e o promisiune...este o certitudine. 

    Inca ma gandesc la tine profund. Dar cred ca la un moment dat mintea mea o sa uite acea fata zambitoare si haioasa...o sa ramana o umbra a amintirii si o sa sufar. O sa zambesc cu lacrimi in ochi. Si o sa ma devastez cu totul daca nu o sa imi spui ce ai acum..o sa traiesc cu ideea ca nu ai nevoie de mine si o sa fug de lume. O sa ma ascund si nu o sa mai las pe nimeni sa ma cunoasca..o sa te uit. Si voi trai in minciuna stiind cat te-am iubit..Drumurile noastre se vor departa si nu va mai ramane nimic.

     Daca asa trebuie sa se intample, ok. E destul de imprevizibil totul. Daca nu folosesti cuvintele, se vor pierde in zare...Gandurile de acum sunt doar lucruri ce imi pun semne de intrebare..fiindca sunt atat de simpla incat nu inteleg cu ce am gresit. De ce par un dusman in fata ta? De ce eu nu mai contez? Eu ascultam toate povestile si toate intamplarile..ce s-a intamplat? Vrei sa ma uiti?...Vrei sa ma inlocuiesti? Sunt prea mica sa inteleg..? Atunci imi cer scuze..

      O sa ajung sa inteleg asta candva..Cand voi fi bine imi voi aminti de tine. Somehow I miss your stupid face.  

      Anyway, oricum va fi, va fi cineva langa mine ca doar suntem oameni si suntem ajutati cand nu stim ce vrem. :) 

Black Sea

The Black Sea

        Memories, the most important part of me. Yeah, I’m so happy because I was born here, near the Black Sea. Who lives in the South-East of the country knows that every summer the beach is full oh people, including myself, of course. Hard luck for you, the person who lives in the mountains and other places of the country. I say this because I’m addicted to my birth place.

         When I was younger, I was frightened of it. But now it’s different, I grew up and now I’m braver.

         Now, the sea is beautiful, amazing ant it matches my person. Also, the sea was, is and it will always be the same: unique. Only in the summer, people are there, but in the rest of the time the beach is empty. Recently, I stepped on the cold sand, just to remember how “It Was..” The sun is up, but it doesn’t matter anymore because it’s autumn now.

        Whatever.. I don’t care if the sun isn’t shining like in the summer, at least the Black Sea is the same: it shines so brightly! I love the sea. It’s my best friend. It helps me remember the past, it helps me make decision. It’s there for me whenever I need a friend .

          I’ll continue with the sky.. the blue sky. I lay on the beach and looked how the birds were flying. I was surprised and glad to see that the sky belongs to the sea. Does it seem a little bit weird? Somehow.. People are there now to calm down their spirit, memories, problems, even just to contemplate the scenery: sometimes wild, sometimes tame. Quite interesting, don’t you think?

             Sometimes they just run to keep fit. At times, when we’ve had enough, and we need a place to think about everything, the coastline of the Black Sea is the place.

          Come here and watch it. Get away from the city, run away and come here. The wide beach will not be the same without the Black Sea and without the smell, the air.. pure air.

           Last, but not the least, the Black Sea has been a source of inspiration for all kinds of artists. It inspires the world and also, the Black Sea inspires me to write and be honest.

            This dawn will not be the last, it’s just the opportunity to start AGAIN…

mda...pentru asta am luat eu premiul I?..

Do you imagine it?

Viata, un mister umil

 Ma gandesc ca s-a mai sfarsit o zi...apusul este minunat. Mingea rosie cobora usor de pe scena infinita a orizontului, lasand totul in intuneric. Deja stiu ca linistea a pus stapanire peste oras, luminile se ivesc peste tot, animand strazile umblate atat de des seara. Nu este un mister sa iti dai seama ca oamenii de la bloc se satura de captivitatea simtita intre patru pereti si singura lor scapare este iesirea la aer. Gasesc ceva minunat sa stau seara la inaltime sa privesc mai multe lucruri, nu vreau sa simt ca am un orizont limitat fiindca nu il am. Dar nu regret ca stau la sat, regret ca nu multi se folosesc de avantajul asta, poate mii de persoane ar da orice sa fie in locul meu, aici gandindu-se la tot ce au in minte, stand intinsi pe o patura in livada plina cu pomi, avand ca vecin un leagan drag al copilariei, de fapt nu este vorba decat despre mine si persoana mea.

Privirea me scruta orizontul intins: stele mici si numeroase sclipeau pe cerul senin. Oare cate mistere sunt ascunse in tacere in lumea asta? Cate mistere si secrete sunt pastrate-n taina, ascunse de ochiul omului care pur si simplu nu vrea sa vada, este limitat si nu vede mai mult decat ii permite atentia..care sucombeaza?

Sunt atatea lucruri de invatat, atatea de aflat si tot atatea de distrus; un curaj nebunesc iti curge prin vene, traind cu ideea ca meriti sa faci asta, dar nu este nici pe departe ceea ce chiar ai voie. 

In primul rand te distrugi pe tine, pe cei din jurul tau si in cele din urma mediul in care traiesti. Nu iti doresti asta, iti spun clar ca nu, este o suferinta adolescentina ce se resimte, apare din neatentie si creste simtitor in timp. 

Chiar as vrea sa va distrug aripile ce se ridica tot mai mult de la sol, as vrea sa va opresc dar stiu ca nimeni nu ma asculta, sunt doar niste masini programate sa mearga, sa manance, sa doarma, sa injure sau sa nu faca nimic. Toti sunt invatati de acasa ce sa zica si ce sa faca, nimic nu mai emotioneaza. Ce ar mai putea sa va sensibilizeze? Mai aveti inima? Si cel mai important: o folositi, mai bate? Cum cred ca totul este legat cu o franghie invizibila care se rupe si incercam sa o reinodam, cu acest mister este invers.."Vreau sa dezleg nodul misterului cu dinti!" Un exemplu clar sunt oamenii care nu mai vad dar care sunt de un milion de ori mai puternici decat noi: ei nu vad stelele, cerul, soarele, pomi batuti de vant..nici macar un zambet, dar ei il daruiesc zilnic cu speranta ca ii vor schimba pe cei ce vad..ei nu vor stii pe ce cale s-o ia dar...tu care vezi de ce nu sti?

Sa fii puternic nu inseamna sa ai muschi ca sa poti impune respect, sa fii puternic inseamna sa nu clachezi la hopurile ce iti apar in viata, inseamna ca ai ajuns sa dezlegi nodul misterului cu dintii.

Da, am povestit ceva...dar nu te-a atins!

Eu sunt cine vreau sa fiu sau cel putin ce pot. Sunt ceea ce visez sau ceea ce nu pot visa seara, am ramas cum am fost sau doar imi doresc.......

Stele...

You'll never know..

Stele...

[listen up]

Desigur, nostalgie si mii de sentimente intr-un singur minut. Stii ce vreau sa zic, huh? Daca nu...asta este. Un fior pe sirea spinarii ma cuprinde incet. Nervozitatea este folosita pe taste, simt atatea lucruri..nu mai pot face fata, am clacat. Deci...daca nu ne pasa de ce dracu` ne mai aflam aici? De ce inca te uiti la mine cu semne de intrebare, cautand la mine un raspuns? Nu am sau cel putin nu mai am putere si nici veselie..Nu mai am..!

Huh..trecutul era mai frumos, asta este cu certitudine!

 Da...Am privit acelasi loc de un milion de ori!

 Caut pe cer o stea, una doar a mea...

 ....Da, asa e cand zambesti :"> .

 Si multe alte sentimente pe care le am si nu le pot face fata, atat de stupid! In numele lui Dumnezeu, ce este in neinregura cu mine?!...

 Pot fi draguta, afurisita, nemernica, aiurita, sincera, timida, a dracului, sensibila, dura, nervoasa, complicata, curioasa, iubibila, nesimtita, proasta, despteapta, adormita, treaza, ganditoare, pasiva, la moda, demodata, mica, inalta, scunda pentru unii >.>, simpla..sunt eu!

 Zambetul meu...as vrea sa dureze o eternitate! Sau cel putin cat voi trai :)). But without you I can't !

Amintiri..simbol al iubirii

Da...

Cineva a spus odata ca suntem legati de unele lucruri ca o ata invizibila, sau cel putin nevazuta de noi, dar care pe zi ce trece se rupe fiindca uitam de acea persoana, acel lucru sau acel loc. Si mereu se inoada fiindca revenim..din greseala. Pe zi ce trece ata se face tot mai mica si in cele din urma o sa se rupa de tot, fara sansa de intoarcere, asa suntem noi oamenii, uitam tot ce este important si distrugem legatura..suntem indiferenti.

Inima mea bate la gandul groaznicei despartiri..eram ca un copil mic de cel mult 5 ani, dar veselia mea era pretutindeni, imi invada fiinta, corpul obosit..

Era primavara iar verdele se intindea deasupra orasului Mangalia, cerul era senin, iar soarele ma imbratisa cu drag. In pofida faptului ca acel loc a insemnat ceva pentru mine, pentru ei nu a contat.

Un sentiment de nostalgie imi inunda sufletul. Parcul de langa port este un loc cunoscut, avand in vedere ca atatea persoane trec pe acolo. Grijile oamenilor alunga acest gand al fericirii, doar zambetul inocent si fata senina a copiilor ma imbolnaveau, acum nu mai stiu ce simt. Un fior al constrangerii predomina in aerul din ce in ce mai greu de respirat.

Odata stateam pe banca alba de langa parc, radeam si fugeam cu toate ca timpul nu era darnic si nici prietenos..dar atat cat puteam imi impartaseam gandurile si atentia cu linistea si cu un prieten drag.

Acelasi traseu era urmat zilnic, acel loc imi aducea linistea si zambetul..poate pentru ca era langa parcul de copii era un obstacol dar...nu! Totul se modernizeaza si asa pot spune ca vor sfarsi multe locuri cu semnificatie sincera. 

Erau pomi infloriti, miros de iarba abea taiata, un vant domol imi ravasea parul si misca incet crengile copacilor..se auzea marea si se simtea mirosul de apa sarata..se vedeau pasari care se luptau in miscari de razboi..acum nu mai vad si nu mai simt nimic, acea simpla banca pentru multi, a insemnat ceva pentru mine. 

S-a construit un loc pentru mini golf..poate este ceva bun, dar de ce tot ce vad eu este gunoi, spatiu irosit pentru o cauza pierduta si ca orice lucru faurit de om, se va strica, va disparea. Si pentru ce aceasta aroganta? Pentru nimic, cand se va sfarsi tot, vom cauta cu disperare un loc unde sa ne retragem, sa gandim, sa meditam.

Folosind nicio cale ca o cale de intoarcere si folosind nicio limita ca o limita voi ajunge sa imi doresc ceva, acum de-atata ordine mi-e sila si de stiutulpederost mi-e somn. Eu stiu lucrurile astea si de timp si de orice iluzie, incaperea mea este un tinut pustiu.

Again in trouble.

Huh...

Acum serios, toti stim cand este prea mult, nu? Adica intram in viata unora si trebuie sa invatam sa ne debarasam de ei.De ce ? Nici eu nu stiu, dar toti fac asta..Nu, cred ca ar trebui sa ma opresc, nu sunt ei.

Optimismul...citeste cu atentie :)

Ganduri

Consider ca optimismul este de fapt increderea in puterile tale pe care nu le vei lasa cumva sa te paraseasca intr-unul din momentele critice din viata sau..mai multe momente.

In primul rand optimismul a dat dovada de mult curaj, ramanand in noi cand nu mai stiam ce sa facem. 

"Speranta moare ultima", este un impuls pozitiv in comparatie cu mediile ostile cu care ne confruntam zilnic: "Nu esti destul de bun, nu esti destul de destept, nu esti destul de capabil, nu esti"..

In al doilea rand, nu sunt aici sa spun vreo elucubratie*, insa nu cred ca "curajul nebunesc" aduce optimism, aduce doar suferinta si susciteaza* remuscari. Optimismul te ridica, iti da putere sa continui chiar daca sti ca..ar fi in zadar; cu optimismul vei ajunge sa-ti infrunti cele mai ascunse temeri si te ajuta sa iti dai singur un imbold*.

Vei putea stralucii cum mereu ti-ai dorit. Regret doar ca generatia extremistilor uita de tot ce au invatat si se trezesc sa-si distruga tot ce au doar pentru ca nu au fost ajutati sau indrumati destul, transforma optimismul in ura, invidie,rautate ...sau in nimic.

De asemenea, nu suntem aici pentru a lua o decizie fortuita*, oboseala si stresul se cunoaste, insa necesitatea optimismului in vremea asta este vitala. 

 Fiind optimisti, ne cream increderea care cred ca este intr-o stransa legatura cu optimismul. Putem iubi, putem zambi fara incetare fiindca suntem inca la momentul in care putem sa mai schimbam ceva, putem sa ne gandim, putem sa cantam, putem sa ne jucam cum asa au facut si altii inaintea noastra, sa uitam de probleme si ce este cel mai importanta...SA CONTINUAM.

Prin urmare, necesitatea optimismului in viata este vitala, astfel zis avand incredere in noi putem ajunge departe, si stii ceva?! Eu am nevoie de asta doar de 2 ori in viata: acum si pentru totdeuna.

Cuvinte noi

elucubratie = aberatie

susciteaza  = trezeste

imbold        = sut in fund, metoda remarcabila de a merge inainte

fortuita       = (aici) decizie luata pe moment

Si am revenit...desigur cu multe ganduri bune dragul meu prieten.  Iti spun ceva, nu o sa indraznesc sa renunt vreodata la tine. Esti complicat, capricios, ciudat, unic, nebun, inventiv, grijuliu, simpatic, enervant, delasator, tacut, galagios, cantaret,  destept, dragut, iubitor, realist, visator, ranit, puternic, sentimentalist, rau, ciudos, gelos, simplu, complex, esti tu. As mai continua, fiindca am destule, dar o sa te plictisesti citindu-le.

Sunt foarte curioasa..iti place sa cresti* un copil ca mine..? Sa ma vezi crescand exact cum ti-ai dorit?..Hmm, greu nu? Bine o sa trec peste asta, chiar nu cred ca este necesar.

FREEDOM. INTELLIGENCE. LOVE.

Btw, cateva chestii in plus pentru a face o postare cute. Ce am desenat de Revelion, cum aratam si cum arat. 

What can I say..I felt alone too. Dark blue, dark blue,

Have you ever been alone in a crowded room?

 

                               Ralu took this picture with me..Ugly, but It's me with Mickey Mouse.

     And this is me now, I miss you ma friend and it's kinda weird saying this now, so I'll wait the next time when I'll meet you. :)

Destiny will helps me, I know it. 

 

Semnat,

 20:20