Do you imagine it?

Viata, un mister umil

 Ma gandesc ca s-a mai sfarsit o zi...apusul este minunat. Mingea rosie cobora usor de pe scena infinita a orizontului, lasand totul in intuneric. Deja stiu ca linistea a pus stapanire peste oras, luminile se ivesc peste tot, animand strazile umblate atat de des seara. Nu este un mister sa iti dai seama ca oamenii de la bloc se satura de captivitatea simtita intre patru pereti si singura lor scapare este iesirea la aer. Gasesc ceva minunat sa stau seara la inaltime sa privesc mai multe lucruri, nu vreau sa simt ca am un orizont limitat fiindca nu il am. Dar nu regret ca stau la sat, regret ca nu multi se folosesc de avantajul asta, poate mii de persoane ar da orice sa fie in locul meu, aici gandindu-se la tot ce au in minte, stand intinsi pe o patura in livada plina cu pomi, avand ca vecin un leagan drag al copilariei, de fapt nu este vorba decat despre mine si persoana mea.

Privirea me scruta orizontul intins: stele mici si numeroase sclipeau pe cerul senin. Oare cate mistere sunt ascunse in tacere in lumea asta? Cate mistere si secrete sunt pastrate-n taina, ascunse de ochiul omului care pur si simplu nu vrea sa vada, este limitat si nu vede mai mult decat ii permite atentia..care sucombeaza?

Sunt atatea lucruri de invatat, atatea de aflat si tot atatea de distrus; un curaj nebunesc iti curge prin vene, traind cu ideea ca meriti sa faci asta, dar nu este nici pe departe ceea ce chiar ai voie. 

In primul rand te distrugi pe tine, pe cei din jurul tau si in cele din urma mediul in care traiesti. Nu iti doresti asta, iti spun clar ca nu, este o suferinta adolescentina ce se resimte, apare din neatentie si creste simtitor in timp. 

Chiar as vrea sa va distrug aripile ce se ridica tot mai mult de la sol, as vrea sa va opresc dar stiu ca nimeni nu ma asculta, sunt doar niste masini programate sa mearga, sa manance, sa doarma, sa injure sau sa nu faca nimic. Toti sunt invatati de acasa ce sa zica si ce sa faca, nimic nu mai emotioneaza. Ce ar mai putea sa va sensibilizeze? Mai aveti inima? Si cel mai important: o folositi, mai bate? Cum cred ca totul este legat cu o franghie invizibila care se rupe si incercam sa o reinodam, cu acest mister este invers.."Vreau sa dezleg nodul misterului cu dinti!" Un exemplu clar sunt oamenii care nu mai vad dar care sunt de un milion de ori mai puternici decat noi: ei nu vad stelele, cerul, soarele, pomi batuti de vant..nici macar un zambet, dar ei il daruiesc zilnic cu speranta ca ii vor schimba pe cei ce vad..ei nu vor stii pe ce cale s-o ia dar...tu care vezi de ce nu sti?

Sa fii puternic nu inseamna sa ai muschi ca sa poti impune respect, sa fii puternic inseamna sa nu clachezi la hopurile ce iti apar in viata, inseamna ca ai ajuns sa dezlegi nodul misterului cu dintii.

Da, am povestit ceva...dar nu te-a atins!

Eu sunt cine vreau sa fiu sau cel putin ce pot. Sunt ceea ce visez sau ceea ce nu pot visa seara, am ramas cum am fost sau doar imi doresc.......