This make sense..
Perfect sense
Buna.
Timpul trece pe langa noi fara sa simtim...la fel si persoanele. Cum poti sa treci pe langa cineva si sa te faci ca nu il/o vezi? Atat de paradoxal, simti o prezenta cunoscuta si iti intorci privirea cand este deja, prea tarziu.
Poate este adevarat, suntem orbi si nu vedem de cele mai multe ori...din motive absurde. Dar cine sunt eu sa judec? Sunt decat o persoana persuasiva ce baga un gram de veridicitate in monologul infinit al vietii. Cauti si tu sa faci ceva bine? Atunci renunta cat mai ai timp. Spiritul pesimist nu este influentat neaparat de tristete, ci si de realitatea in sine. Fa-te ca nu vezi ce ai in jurul tau un timp, fa-te ca nu auzi ce iti spun ceilalti, fa-te ca nu simti gustul regretului si al redemptiunii, fa-te ca esti cineva care s-a nascut cu atatea atributii, talente si idei dar refuza sa le foloseasca.
M-am schimbat.
Dar la ce ajuta asta? Nu poti face un cerc de prieteni cu compasul, mai ales cand folosesti un creion. Se va sterge, nu va avea acelasi contur sau pur si simplu nu poti sa imparti si sa sectionezi atatea parti sa ajungi la sectiuni minuscule, o sa pierzi esenta incercand sa le acoperi pe toate.
Memories..
Nu este mereu ceva concret care sa apara in viata ta si sa iti zica clar ce se va intampla, nu? Desigur ca nu, ar fi prea usor sa traim..fara grijile cotidiane si lucrurile de genu`. Nu vreau sa ma invinovateasca nimeni pentru neprezentare in cauza. Sunt absenta si ma distrez, traiesc momentul. Intr-adevar, se pot intelege multe prin asta dar..ce mai conteaza?
O grija apasatoare imi apasa sufletul. Ca de obicei, clachez la cele mai mici detalii care ma fac sa sufar. Nu este sfarsitul! Este chiar inceputul unui nou..nimic.
Prea multi se prefac a fi buni cand de fapt nu sunt in stare sa schiteze un semn de nevoie, de prietenie sau de sinceritate. As usual, I'm the drama here :|.
Ar trebui sa las lucrurile sa decida ce va fi, adica nimeni nu ajuta destul. De ce as face eu asta?..Cuymva simt un gol imens in inima mea si incerc sa clarific tot, sa imi dau doua palme si sa continui drumul. Dar la naiba daca stiu de ce nu pot. Tu ai tot ce iti doresti? Esti fericit cititorule?..Daca da, voi spune bravo si iti voi zambi prieteneste, te voi admira pe tine si voi admira curajul cu care poti minti. Daca nu, voi veni pur si simplu si te voi lua in brate. O sa alung tristetea si te voi strange in brate fara sa spun ceva anume, nu o sa te presez cu lucruri pe care le sti deja, nu o sa mint, nu o sa te judec, o sa tac...
Sunt asa de fragila..cand ma gandeam ca sunt gata sa sfidez cu autoritate totul in jurul meu se trezeste ceva in sufletul meu sa izbucneasca. Stiu ca par un copil stupid. Stiu. Stiu ca esti puternic si ca nu iti pasa, ca treci peste toate lucrurile astea. O sa trec si eu...promit. De fapt nu e o promisiune...este o certitudine.
Inca ma gandesc la tine profund. Dar cred ca la un moment dat mintea mea o sa uite acea fata zambitoare si haioasa...o sa ramana o umbra a amintirii si o sa sufar. O sa zambesc cu lacrimi in ochi. Si o sa ma devastez cu totul daca nu o sa imi spui ce ai acum..o sa traiesc cu ideea ca nu ai nevoie de mine si o sa fug de lume. O sa ma ascund si nu o sa mai las pe nimeni sa ma cunoasca..o sa te uit. Si voi trai in minciuna stiind cat te-am iubit..Drumurile noastre se vor departa si nu va mai ramane nimic.
Daca asa trebuie sa se intample, ok. E destul de imprevizibil totul. Daca nu folosesti cuvintele, se vor pierde in zare...Gandurile de acum sunt doar lucruri ce imi pun semne de intrebare..fiindca sunt atat de simpla incat nu inteleg cu ce am gresit. De ce par un dusman in fata ta? De ce eu nu mai contez? Eu ascultam toate povestile si toate intamplarile..ce s-a intamplat? Vrei sa ma uiti?...Vrei sa ma inlocuiesti? Sunt prea mica sa inteleg..? Atunci imi cer scuze..
O sa ajung sa inteleg asta candva..Cand voi fi bine imi voi aminti de tine. Somehow I miss your stupid face.
Anyway, oricum va fi, va fi cineva langa mine ca doar suntem oameni si suntem ajutati cand nu stim ce vrem. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu