Noi nu întrebăm, simţim.

M.....

     Un prieten mi-a spus odată că nu contează cine eşti, ci cum eşti. Sufletul omului pluteşte la nesfârsit în derivă, caută, luptă şi concurează în curse fără niciun scop cunoscut. Pur şi simplu încearcă. Încearcă să caute un motiv pentru care să lupte, şi de multe ori, luptă cu cine nu trebuie, degeaba.    

    Această persoană dragă a dat dovadă de mult calm, înţelepciune şi bunătate. Este o persoană specială..poate o persoană rară.      

    Niciodată nu am putut să mă descriu bine, dar pe el l-am privit cu admiraţie şi bucurie. Este el. Lipsit de falsitatea cotidiană, plin de viată şi glumeţ, a arătat multor persoane cum este să fii cu adevărat diferit.     

    Da! Toţi suntem unici prin ceva, suntem superiori sau inferiori altcuiva prin ceva, dar nu recunoaştem. Suntem orgolioşi...     

    Dar cum? Cum această persoană lipsită de inhibiţii şi reguli şi-a impus respectul prin comportament şi nu prin cuvinte?...    

   Este corect, fericit, simplu şi deloc comercial. Statura lui nu a fost un obstacol, nu a uitat cine este..şi cum este.     

  Este sufletist, câteodată mândru şi răutăcios dar...nu încetează să mă uimească.     

   De câte ori nu a scrutat cerul cu ochii lui de gheaţă, profunzi şi sinceri? De multe ori, de foarte multe ori...Străluceau atât de intens că nu puteam să îmi iau ochii de la el. În esenţă, dacă ai privi din exterior ai rămâne în dubii. Nu e nici frumos, nici urât. Nici prea`prea, nici foarte`foarte. E un băiat potrivit în toate. Dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat de spiritul lui original şi inventiv..este el!     

   Curajul lui de a fi la fel mă face să zâmbesc. Să fi acelaşi nu este destin, este pur şi simplu alegerea eului. Noi se pare că am rămas la fel..şi presupun că asta..asta înseamnă să iubeşti.