Aplauze
Pentru ce si cine invat?
Eu una ,invat pentru mine si pentru viitorul meu. Dar putem oare spune adevarul? Avem noi deja pavat drumul stralucirii sau inainte de a realiza ce vrem au fost acele persoane care ti-au stat alaturi? Indiferent de forma in care iti erau alaturi: direct , langa tine, indirect, prin gand.
Si ca niste rebeli ce suntem,adolescenti curajosi care pot incalca reguli,poveti si lucruri care deja s-au facut, ne razvratim fara sa stim ce consecinte trag acest mod de a creste si a trai, aceste deprinderi.
Fara frica de cuvant si de sinceritatea des neimpartasita, eu aleg sa scriu si sa spun ce simt. Acum stiu ca tot ce am facut si am spus a fost pentru mine. Greselile si lucrurile bune .Dar inainte de a fi persoana de azi, persoana de ieri isi reprosa imperfectiunea care trebuia sa fie intacta si modul general de a fi. Dar cu intelepciunea fiintelor mele cele mai dragi, m-au facut sa realizez ca nimic din ce fac nu este pentru vecinu`. Cel putin in cazul meu. Acum totul e schimbat. Invat, dar ca orice om reprezentat pe o scara ierarhica , mai cobor. Ciudata comparatie,nu?
Nu stiu cum vine treaba asta, este ca o competitie in care alergi sa fi ce mai bun, primul. Sau nu..Asta se intampla la cei buni, cei mai buni. Oare ne-am comparat vreodata cu cei care se chinuie sa invete?E ciudat sa faci asta? Ti se pare imposibil sa te compari cu cineva care nu iti ajunge "la nas"? Poate si ei ar putea mai bine, dar incepand cu stangul si continuand ceva timp dupa asta, vei ajunge sa fi catalogat.Nimeni nu crede in tine.Renunti sa mai lupti pentru ca cei din jurul tau nu vor sa creada in reusita ta.Nu vor sa creada in tine.
Idealurile noastre se spulbera atunci cnd ceilalti nu ne lasa sa luptam pentru ele, descurajandu-ne.Totul se naruie cand nimeni nu iti da o sansa, cand nimeni nu crede in tine...si usor,usor, iti pierzi si tu increderea in fortele proprii.Nimeni nu mai crede in tine daca ai ratat.Deci, trebuie jucat dur si bine.Daca ai cazut de 8 ori, ridica-te de 9 ori. Invatatura nu se refera strict la scoala, ci la cresterea noastra,. Nu ar trebui sa existe intrebarea" Pentru cine si ce invat?" , ci "Cum as putea sa fiu eu pana la capat?"
Mentalitatea actuala a omului a transformat ideea de judecare a aproapelui..a cosmetizat-o in inocenta notiune de a-si face pareri despre cineva, in ideea de a invinui omul pentru comportamentul, vorbele, imbracamintea s.a.m.d. Pe buna dreptate, suntem responsabili pentru actiunile noastre, dar suntem trasi la raspundere mai cu seama de constiinta noastra atunci cand ne concentram mai mult pe faptele celorlalti, decat pe ceea ce facem noi. Pe scurt, cand vedem paiul din ochiul altuia si nu vedem barna din ochiul nostru.
Si totusi suntem la scoala si avem timp sa ne dam seama :
PENTRU CE SI CINE INVAT?!
Dupa aceste ganduri "ieftine" scrise pe o foaie , dupa tremurul din glasul meu si din staruinta mea de a arata si a transmite ce simt..In sfarsit am reusit. M-am facut ca nu vad si simt pe acele persoane care nu erau mandri de reusita mea. Erau gelosi sau pur si simplu nu aveau aceiasi parere cu mine. Nu are nimic. Dupa tot acest timp de cautare si gasire..Dupa tacerea mortuara, a urmat un val splendid de aplauze nemaicunoscut. Nu eram pe o scena,nu cantam, nu eram la modeling, eram in sala de clasa, tremurand intr-o zi simpla de "Scoala altfel" si de frica..Frica privirilor care nu stiu ce este in departarile inocente ale gandirii mele...Zambetul meu care readuce o persoana trista in simtiri..Un "medic". Asta am simtit. Am simtit ca au inteles mesajul pe care l-am scris si l-am transmis..Sau nu..Nu au simtit nimic, au fost niste armuri care le protejeau sufletul si simtirile..Si totusi, persoana misterioasa a venit. D-na Bucur. O femeie uimitoare. Oare o sa o mai vad vreodata? ...Nu ma cunoste dar a incheiat cu o propozitie , o fraza destul de scurta:
" Tu domnisoara, esti un medic al ranilor sufletesti si poate in viitor ale ranilor fizice..Nu rata asta. Esti un model care va fi urmat numai pentru simpla modalitate de a privi o persoana.."
Nu ma cunostea ..dar a zambit si a lacrimat in acelasi timp. Ce o mai fi si asta? O regasire o unei persoane care ..cred ca gandeste la fel..sau pur si simplu atentia ...Nu stiu. Ii multumesc mult pentru compliment cu toate ca atunci cand a spus asta , m-am inrosit de privirile atente ale colegilor..^-^''..Deci chiar sunt eu >:D< Si chiar pot sa fac ceva fara sa iau captivi ale inimii. Nu. Trebuie sa fi puternic si sa iti ajungi scopul. Trangand de timp si luand prizonieri va fi o pierdere de timp. De ce sa nu faci 1 an in loc de 12 ? ..Mi-a placut . Am simtit. Si totusi cum a spus si EA, la un moment dat obosim sa ii mai ajutam pe altii, vrand altceva pentru noi. Toate vin la momentul lor. Fi puternic/a! Dar nu arogant si tacut, ci sa spui tot ce simti. Maine ar putea fi prea tarziu..
10:09 p.m
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu