Dorinte

                                                                  Dorinte,




   As vrea sa fac atat de multe si nu pot. De ce? Pentru ca ma opresc legile scrise si cele nescrise. Pentru ca nu am curajul acela pur, 100% dorinta. Vreau sa merg *acolo* ,vreau sa fac *aia*  si intr-un sfarsit vreau sa scriu. .
   Nu am vise imposibile, nu. Nu vreau sa zbor si nici sa castig la loto. E o chestie pe care nu multi o pot intelege. Ieri, 16 noiembrie. O fata cobora din autocar si indreptandu-si spatele a urmat strada din ce in ce mai intunecata.. Se gandea la miile de lucruri pe care le-a facut si vrea sa le faca: scoala, teste, viata personala, carti, desen...si multe pe care multi nu dau doi bani. A inchis ochii dintr-un moment de neputinta de a le rezolva pe toate[ Toate insemnand acele multe lucruri pe care le stie dar se blocheaza la amintirea lor. ] Este frig. Din ce in ce mai frig. Strazile orasului sunt luminate de becurile slabe. Nu sunt nici multi oameni ,dar nici foarte putini . Este uimita ca dintre atatia care stau si asteapta in statii ea, numai ea coboara singura si ...ii este frica. Ori frica ori inghet. Simte cum corpul nu mai exista . Este decat o parte , un atom care isi respecta atributiunile pe care le are. Da! Asta este. ...Sta si asculta nimicul. Este prea liniste pe aceasta strada...prea ciudat . Se cufunda prea tare in negura noptii.. Intra pe strada ei. Vede cerul negru si stelele sclipind a speranta. Incetineste pasul. Nu ar vrea sa ajunga niciodata acasa, ar vrea sa inghete si sa stea acolo sa vada tot nimicul. Se simte prost, ii arde inima , simte frig in membre si frica. Ii e frica de EL. S-au intamplat asa de multe in viata ei ,incat nu mai crede cum o facea odata in toate lucrurile ce o inconjurau.Ii plangea sufletul.Are dorinte ca toti ceilalti dar i se par uneori imposibil de realizat , greu de atins de atins scopurile. Cu toate ca persoanele perfide fac orice pentru sufletul lor si dorintele lor. Eu niciodata nu am putut face asta. Am vrut sa fraieresc ca sa pot atinge cele mai ascunse vise. Dar nu am putut,din potriva. Am fost buna si am fost folosita..Revenind la cea zi care m-a marcat..Inainte de a coborî eram suparata fiindca toata ziua fusesem singura. Fizic cat si psihic. Cand am coborat, fiinta mea impietrise. A stat in loc si a asteptat sa vada cum autocarul pleaca. Nu stiu..Il vedeam cu mine razand , sau in autocar facandu-mi cu mana..Era ca o fantoma in mintea mea ce ma urmarea. Sau eu vroiam asta..? Nu stiu..Eram impietrita , sangele mi se parea ca inghetase si sufletul disparuse. Aveam miscari masinale , vroiam sa merg dar ceva ma oprea. Vroiam sa ma intorc si sa IL vad. Dar ..nu am vazut decat doi barbati ce scuipau si vorbeau galagios. Fumau. Stand pe loc , am inhalat putin din fumul acelor tigari..La inceput a fost imperceptibil sentimentul de nesiguranta..Am inceput sa maresc pasul sa ajung repede acasa si sa ma izolez in camera , sa citesc sa fac ceva care sa nu imi aduca aminte de EL..M-am grabit si am ajus sa imi arunc picioarele si mainile ..Da! Ajunsesem pe strada care ducea la casa mea..Mai era putin si ..Brusc! M-am oprit. Nu mai vroiam sa ajung la locul meu de liniste..Simteam ca au trecut lunii de cand nu am ajuns acasa. Din cauza lui si a dorintelor mele..
   Imi aduc aminte doar ca..Am stat 10 minute uitandu-ma la stele si gandindu-ma ca El ..Este langa mine..Erau asa frumoasele stelele..Frumoase ca o ploaie abundenta de vara..Scurta si frumoasa..Pana la urma..Nu dureaza atat de mult seara...Seara in care tu..Nu esti langa mine..