Noi nu întrebăm, simţim.

M.....

     Un prieten mi-a spus odată că nu contează cine eşti, ci cum eşti. Sufletul omului pluteşte la nesfârsit în derivă, caută, luptă şi concurează în curse fără niciun scop cunoscut. Pur şi simplu încearcă. Încearcă să caute un motiv pentru care să lupte, şi de multe ori, luptă cu cine nu trebuie, degeaba.    

    Această persoană dragă a dat dovadă de mult calm, înţelepciune şi bunătate. Este o persoană specială..poate o persoană rară.      

    Niciodată nu am putut să mă descriu bine, dar pe el l-am privit cu admiraţie şi bucurie. Este el. Lipsit de falsitatea cotidiană, plin de viată şi glumeţ, a arătat multor persoane cum este să fii cu adevărat diferit.     

    Da! Toţi suntem unici prin ceva, suntem superiori sau inferiori altcuiva prin ceva, dar nu recunoaştem. Suntem orgolioşi...     

    Dar cum? Cum această persoană lipsită de inhibiţii şi reguli şi-a impus respectul prin comportament şi nu prin cuvinte?...    

   Este corect, fericit, simplu şi deloc comercial. Statura lui nu a fost un obstacol, nu a uitat cine este..şi cum este.     

  Este sufletist, câteodată mândru şi răutăcios dar...nu încetează să mă uimească.     

   De câte ori nu a scrutat cerul cu ochii lui de gheaţă, profunzi şi sinceri? De multe ori, de foarte multe ori...Străluceau atât de intens că nu puteam să îmi iau ochii de la el. În esenţă, dacă ai privi din exterior ai rămâne în dubii. Nu e nici frumos, nici urât. Nici prea`prea, nici foarte`foarte. E un băiat potrivit în toate. Dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat de spiritul lui original şi inventiv..este el!     

   Curajul lui de a fi la fel mă face să zâmbesc. Să fi acelaşi nu este destin, este pur şi simplu alegerea eului. Noi se pare că am rămas la fel..şi presupun că asta..asta înseamnă să iubeşti.

La rascruce de drum

Absenta imi provoaca rani.

               Nu stiu ce vreau, ce sunt, ce cred. Simt, consimt si nu ma mai leg de acea " De ce!?". Intr-adevar, absenta blogului m-a motivat sa ajung mai repede la el. Nu ma mai asculta nimeni. Si oricum daca ar face-o, nu ar fi mare diferenta daca nu le-as spune. Oamenii..? Oamenii sunt teleghidati. Nu sunt un bun observator al lucrurilor din jurul meu, sunt absenta si necalculata. Tin minte ca asa am inceput blogul...asa m-am descris. Aveam dreptate, eu nu ma schimb. Eu raman la fel. Doar privesc schimbarea.
               Ploua cu galeata. Ma linisteste si curios, ma face sa ma gandesc ca nu am nevoie de nimeni. Cred chiar! Ca as putea sa traiesc singura. Nu ar exista vreo diferenta. Oamenii sunt orgoliosi si am spus asta de atatea ori pe buna dreptate. Si pe langa "insusirea" asta, mai au si altele...
                Merg zilnic cu gandul la viitor si caut orice lucru neinsemnat care ar putea sa imi starneasca curiozitatea. Stiu raspunsul, dar tragic, am uitat intrebarea. Nu e corect! Destinul si-a jucat cartea de prea multe ori. Ar trebui sa ia o pauza si sa caute un alt joc, cum ar fi remi?!..Mda, inca am curajul si puterea sa fac glume. Ma simt obosita, terminata chiar. Dar asta doar in interior. Imi lipseste ceva..
                Sincer, nu incetezi sa ma uimesti. Chiar deloc. Iar rabdarea mea e inca rezistenta. Ce ciudat...
                Sunt o mincinoasa! Am spus ca blogul va fi mereu la zi cu sentimentele mele, dar nu stiu de ce, am incetat. Am amanat. Am intarziat...Doare. Stiu ca nu doare tare, dar e ciudat. Sunt uimita. Nu mai aud, nu mai vad, nu mai vreau. Am fost prea atenta la tot si acum...regret putin. Toti sunt jalnici in adevaratul sens al cuvantului. De fapt, nu am de unde sa stiu daca toti sunt asa. In mare parte, ar trebui sa fie problema lor. Daca ei nu se streseaza cu persoana lor, eu de ce le-as face reclama!?
                Nisipul din clepsidra tineretii se scurge primejdios, nu ca ar conta. Era doar o sesizare. Vreau o pauza..vreau sa uit de oamenii din jurul meu. Sincer, te vreau pe tine. Un singur om cu care sa zambesc. Nu vorbesc despre lucruri romantice, nu. Vorbesc despre ceva unic, o prietenie puternica. Care are la baza oameni puternici.
                Am sesizat ca in viata ai piedici nu mari, ci imense. Si asta include obstacole ca oameni, timp, lucruri, bani.
               Iti imaginezi o lume mai buna? Brusc, ideea asta a picat in mintea mea. Simt ceva puternic in capul pieptului, imensa, care e in profunzime cauzata de...lume. Lumea, care este insusi un intreg, sunt mai "puternici" decat mine...
              Din cauze necunoscute, sunt singura. Din cauze cunoscute, sunt inca eu, sincera si al naibii de sensibila. Afara nu mai ploua, chiar e soare. Aproape de canicula perfecta, luna iunie a venit fara sa imi dau seama. Nu imi mai dau seama cand trece timpul sau cand sta...oare a stat vreodata?..
             Sunt o persoana buna sau cel putin asta vreau sa cred, dar de ce ma simt vulnerabila, slaba si vinovata? Vinovata fiindca fac din niste prosti, genii "absolute" si parca, parca nu e bine.. Slaba fiindca ma doare si vulnerabila fiindca....fiindca nu mai pot fi tare.
            Dar imi voi reveni...! Imi voi reveni..