Ce sti tu de fapt?..
MONOLOG. [ Cum se potrivesc unele lucruri in viata ]
*asculta melodia*
Sti ce fac eu ? Fac ceea ce am invatat cel mai bine: fug de trecut incercand sa gasesc ceva bun aici, in prezent, care sa ma poata ajuta, repara sau incuraja. Desigur ca isi indeplinesc cu felicitari atributiile dar nu este de ajuns. Eu una simt un gol imens in stomacul meu, in inima mea. Mereu aceleasi povesti plictisitoare despre mine si mintea mea bolnava. Si ce? Sunt directa si exprim ceea ce simt cu adevarat..si direct. Vreau sa sti ce am, vreau sa simti ce vreau. Vreau o imbratisare. La naiba, sunt o nebuna care urmeaza acelasi tipar si te-ai plictisit de mine? Ok. Nu oblig pe nimeni sa incerce sa ma descopere, nu vreau asta.
Vreau sa fug de lume si de mine, vreau o persoana langa mine care sa imi rada in fata pentru orice prostie zic. Vreau sa fim idioti si unici. Vreau sa plec de lucrurile ce ma preseaza si ma ranesc, ma distrug treptat si incet..pana o sa ajung un nimic. NU! Nu e posibil asta, ca de obicei trebuie sa imi dau 2 palme si sa fiu puternica, sa demonstrez ca psihicul meu e in picioare..Vreau iubire.
...Sunt demna de mila nu-i asa? Dar nu poti spune asta in fata pentru ca si tu vrei aceleasi lucruri ca si mine. Vrei atentie, vrei sa fi ascultat si iubit. Vrei sa fi apreciat. Normal ca esti invidiat de multi pentru ceea ce esti si pentru talentul incredibil de a ascunde ceva rau de altii. Esti un geniu pe cale de disparitie.
Asta este o postare tampita si fara scrupule sau scop. E doar un mod simplu de a-mi arata dezechilibrarea.
Trebuie sa existe niste vibratii pozitive, exista. Rad, glumesc, nu sunt absurda. Dar..dar nu stiu.
....Uneori pare totul atat de trist dar luam viata in piept si o infruntam. E momentul? E momentul meu? Nu sunt buna de nimic din moment ce ai fugit. Sunt goala pe dinauntru. Ai luat tot ce aveam odata cu trecutul. Cine sunt eu? Ma cunosti? Sunt de treaba? Intelegatoare? ... Desigur, niciodata nu gasim un loc pe care sa il numim " acasa " . Eu il gasisem, dar l-am pierdut printre degete. Ce pot sa fac este sa ma adaptez la traiul de zi cu zi. Atat de...normal. E atat de comic sa vezi acelasi scenariu din nou si din nou si din nou...
Cine poate face totul perfect, indiferent de cauze si efecte, acela este un actor. Actorul poate avea masti cate-n luna si-n stele. Isi joaca rolul cu atata curaj si frenezie incat uita latura lui unica. Le improvizeaza pe cele invatate. Devine..ca sa spun asa, un FAKE.
Nu suntem asa, nu suntem la teatru, nu ne jucam " cartea" asa ca renunta in a mai incerca sa prezinti "coperta".
Fii liber sa alegi, dar sa alegi corect si cu inima.
As vrea uneori doar sa ma plimb, sa simt vantul batandu-mi printre suvitele de par, sa respir aerul de care am atata nevoie...
Cu ce am gresit?...Ce am facut? Ce nu fac bine?...
Trebuie sa ne ascundem?..Nu, nu trebuie. Vreau sa vorbesc cu tine foarte deschis, vreau sa iti arat cum cred eu ca sunt unele lucruri, vreau tu sa imi spui ce vrei..si cel mai important, vreau sa se intample asta curand. Vreau sa imi dau seama unde am gresit si sa repar. Iubesc persoanele din jurul meu, ma atasez de ele dar tu....tu esti...EU.
Tadaa! ^-^ Desenat e mult mai simpatic, nu crezi? E adorabil..si simpatic, si inocent!!
...Suntem nimic fara cineva langa noi care sa ne dea importanta, atata importanta!
Visul perfect al vietii. Totusi atat de greu de indeplinit.
