Skyscraper

Amorteala

Stau la caldurica si contemplez iarna de afara. E frig...nu am curaj sa ies..T-T Ce prostie! Este un peisaj atat de frumos, insa nu prea mai stiu sa ma bucur de el..Am amortit si nu imi mai simt picioarele...E dureros cumva dar pentru ce sa ma plang? 

Sti...nu toate lucrurile sunt usoare dupa cum ai realizat si tu. Ne dam cu capu` de probleme si bucurii fara sa stim cum sa echilibram. Cand sunt probleme le tii minte pentru totdeauna, dar bucuria este trecatoare. Indiferent de alegerea noastra de a ne aduce aminte spunand: " Nu am sa o uit niciodata." este de asemenea un fapt controversat. Incet, incet ai sa uiti totul si ai sa iti aduci aminte de persoana aceea doar cand o vei vedea din greseala.

Imi citesti cu viu interes cuvintele? Pai si eu le scriu cu multa dragoste si nostalgie. Sunt fata si ma gandesc cum ar fi fost sa fiu baiat. Cum as fi injurat, cum m-as fi indragostit si le-as fi pacalit pe fete. Cum nu sunt baiat, doar imi imaginez. Poate ca nici nu imi citesti gandurile..poate esti ocupat cititorule. 

Nu scriu pentru ca nu am cui spune, scriu fiindca simt ca pot si imi place.

Normal ca si rad in hohote..Ma gandesc ca o sa recitesc aceste postari si o sa ma blestem fiindca acum nu mai exista aceste sentimente si am facut asta degeaba. Pai..asta e varianta trista. Dar cred ca voi fi uimita de aberatiile mele! :)) Fiindca asta fac mereu. 

Am stat si am ascultat povestile catorva persoane si ma intreb: " Nu am fost indeajuns de buna?". Este o intrebare stupida, stiu, dar asta simt sa spun si as vrea sa te intreb: " Esti indeajuns de bun ca sa ierti?". Toti suntem buni sa criticam si sa planuim niste reguli pentru noi si pentru viata. Ma opresc in mijlocul multimii si ma gandesc ca as putea sa intalnesc pe oricine: pe tine, pe ea, sau chiar pe ei! La naiba! As mai sta sa astept dar am inghetat..merg mai departe. Pentru cat timp? La un moment dat o sa obosesti. Dar ...cred ca esti bine, ai prietenii care sa te ridice atunci cand eu nu pot. Vreau, dar poate nu vrei tu. 

Este atat de complicat ca ma si mir ca scriu despre asa ceva! 

Sunt foarte bine, nu intelege gresit. Nu ma plang aici pentru atentie sau pentru altceva. Este doar sentimentul de nesiguranta. 

"Ce va fi maine?"

Uneori ma gandesc daca am meritat asta...ma intreb cum am putut sa fiu atat de slaba si sa ma injosesc cu cele mai scumpe sentimente ale mele. Insa toate au un motiv...Dar nu vad care..?

As scrie mult. Dar obosesc..Am sa continui alta data...
 Viseaza la ce nu crezi ca poti! Iubeste chiar daca e complicat sa intelegi......See ya next time.

 Tot ce vreau este sa ma asculti si sa imi spui ce nu am inteles atunci. Cum mi-a spus Cristina " Asteapta cat de mult trebuie..abea atunci vei intelege si vei gasi ce nu ai putut atunci.."
Multumesc !...