vineri, 14 octombrie 2011

Lets make everything ok!

  Whenever you feel like you regret something and want to fix it or to just make it ok ...
                                                           DO IT!

           Ganduri,
  
     Viata mea e o prapastie adanca in care deseori cad niste suflete, lucruri, pietre sau pur si simplu sentimente. Ciudat? Poate , dar gandul asta nu ma slabeste. De ce te plangi? Sau ..de ce nu am curaj sa ma plang?..Am inghetat in fata propiilor actiuni si nu stiu ce sa mai fac..Tot ce am facut s-a transformat in fum, si totusi...Gandesc la o modalitate unica in a rezolva toate aceste "probleme" trecatoare si nesemnificative. Si totusi...Inca tot ce fac acum e important si primordial. Vad un negru profund in fatza ochilor mei si mi se pare inca imposibil varianta de a ma schimba..Si totusi..Multe persoane au zis ca m-am schimbat . DA? Atunci de asta vreau sa imi usurez vina si sa o simplific atat de tare incat sa nu ramana nimic. Sunt o parte dintr-un intreg si ma simt multumita, rar ma gandesc cum ar fi sa fiu EU in tot sensul cuvantului..Mi se pare corect, cine nu gandeste asta? 
     Am inca mainile reci si miscarile masinale ca si cand de asta m-am nascut, de asta am fost aleasa.Aleasa? Da..aleasa in a fi data la o parte sa simt cu adevarat ce inseamna sa vezi partea adevarata a oamenilor din jur. Sa simt ura cea mai pura descompunandu-se in mine..Neah! Just Kidding . :]  Sti ma friend : 
     Mereu stau si ma gandesc de ce tocmai eu?
     De ce nu apare odata acel curcubeu?
     De ce oare incerc sa ma exprim?
     Si ma patez tot timpul cu acel venin?
     
   De ce inca te uiti la mine intrebator si astepti sa spun un raspuns pe care sa il iei ca alegere sa te poti ghida pe el? De ce inca te uiti la mine rugator sa zic ceva ? De ce inca ma uit la tine si astept sa vad urmatoarea miscare? De ce?..De ce clipa se risipeste si raman amintiri..sau poate doar umbrele lor?  Sunt intrebari care nici acum nu au raspunsul..Am in fata mea carnetelul meu vechi pe care scriu cu cea mai mare speranta de intelegere ,un pix ,un telefon si o floare..Pe cand tastam lent aceste ganduri ,mi-am adus aminte de trandafirul rosu pe care l-am rupt cu brutalitate din gradina ...Numai sa il am eu in fatza mea..Si privind cum se usuca treptat,cum isi pierde valoarea...Imi aduce aminte de noi,oamenii care cautam raspunsuri stiintifice  [Si! Ne pierdem in teoreme si demonstratii]...In loc sa vedem partea buna a lucrurilor..Cand un pahar e pe jumatate gol , nu fi pesimist..Adu-ti aminte ca este pe jumatate plin :] Dar nu. Nu exista solutia asta acum..si poate niciodata . Nu am de unde sa stiu..dar  ma uit la floare si imi imaginez ca si noi suntem la fel...Suntem adusi pe lume[Lume neinteleasa nici de cel mai mare filozof], crescuti de destin, impiedicati de soarta si murind cu speranta de ''MAI BINE''...


      Nu o lua ca pe un raspuns la ce am eu..Ci doar un gand mic! dintre cele mari. Un visator nu inceteaza sa caute ceva ce i se potriveste . Cauta..cauta si cauta..Asta sunt eu..Acum ma cunosti macar putin? Intelegi ceva?....Poate da,poate nu..Dar si cu tine si fara tine, viata va continua..Eu fara lume nu pot trai..Dar lumea fara mine poate trai..


          Someone Unknown semneaza cu sange . Ai.Le.D 

                                                                                        21:57p.m

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu