note-n versuri

teme pentru viaţă

fericirea îmi este linişte sufletească, zâmbet sau cel puţin, este momentul în care stau întinsă în pat cu privirea către nicăieri şi gândul pretutindeni.

bucuriile minore nu mai sunt aşa apreciate de către om, fiinţa superioară având alte accepţiuni asupra vieţii, având alte dorinţe. 

zâmbetul este şters cu grijă de ură şi probleme prin aparenţe. lumea fuge de cuvinte. nimeni nu mai spune ce simte, dar construiesc cu răbdare o fortăreaţă bine păzită, unde niciun om nu poate pătrunde.

stau des şi mă întreb de ce? 

de ce trebuie să se ajungă la asta ?

de ce trebuie să pedepsim, când ar trebui să trăim ?

lumea şi-a pierdut inocenţa şi fericirea în vicii distructibile

lumea s-a transformat în nişte roboţi fără sentimente, fără sensibilitate

sau cel puţin 

lumea este o comunitate de roboţi ce a învăţat şi ştie să işi ascundă sentimentele.

Sunt simplă.

bucuria mea este aidoma unui copil. mereu am fost melancolică şi visătoare.
mereu am suferit şi am vrut răzbunare, dar nimic.

punctul meu slab iubirea.

mă ataşez de persoane de care nu aş fi vrut vreodată să mă ataşez. 
mă bucur de orice lucru minor, care îmi umple sufletul de oglinzi pictate de zâmbete, îmbrăţisăriv şi cuvinte.

cred că ştiu să zâmbesc sincer pentru că am trecut prin toate limanurile stărilor sufleteşti şi toate formele posibile de zâmbet fals

cred că zâmbetul este atât de relativ.

bucuriile mărunte sunt toate lucrurile şi persoanele, locurile şi momentele.

pentru mine, totul a contat şi totul m-a ajutat să fiu cine sunt azi

tumultul mă oboseşte şi îmi ia treptat căte o părticică lacomă de vitalitate şi energie

am fost atât de entuziasmată când am stat trează să văd răsăritul, când am găsit cărţi pe gustul meu, când am reuşit să fac pe cineva să zâmbească, când am reuşit să stau serioasă nici minute, când am stat pe nisipul fierbinte râzând cu apa vecină, când am sărutat pentru prima dată persoana-mi iubită, când am luat în braţe necunoscutul, când m-am răzbunat ştiind că nu este în regulă,când am realizat că îmi place să scriu, când am aflat că unii oameni mă iubesc pentru ceea ce sunt şi ceea ce n-am, când am privit atentă în ochii lui, când am realizat că sunt adolescentă şi sufăr, când am hotărât să merg înainte cu privirea înapoi.

sute, mii, milioane de motive pentru care aş putea spune că sunt fericită.

cosmetizarea a ceea ce am eu, nu există.

astfel, eu am totul neavând nimic. 

Şi dacă

Si daca stau sa ma gandesc, nu sunt bine. Nu sunt eu. Vreau sa fac ceva dar nu stiu ce. Sa fug nu mai este o solutie. Dar nici sa infrunt nu pot. Stagnez si fac ce nu voiam. Sunt un cameleon de sentimente vrand tot si nimic in acelasi timp. Imi e greu sa inteleg ce este in mintea mea. Simt oboseala in toate particelele trupului si mintii mele. Dar vreau sa fiu puternica, vreau sa lupt indiferent de ce mi se va intampla. Dar picioarele ma lasa si concretizarea momentului e inutila. Sunt livida de ambitie acum. Poate mai tarziu va fi altfel. Cred ca sunt plictisita sau pur si simplu vreau sa ascund cu orice pret starea de rau, de ameteala. Retina cuprinde lacoma lumina difuza, "sparta" in sute de culori si forme vrand sa cuprinda tot orizontul nelimitat al lumii si atat de limitat omului. E noapte dar sunt sigura ca abia acum vantul trezeste trupuri naive si amortite. Vad cum lumea merge alene bolborosind si articuland cu greu cuvinte imposibil de grele pentru balanta sufletului. De ce pare ca un glont e mult mai inofensiv decat ceea ce spun oamenii? Gresesc, stiu. Nu e prima data. Gandurile mi se risipesc brusc.  Ce spuneam? am uitat.

Maybe I'm back, who knows?

Diferit

Ce-ar mai fi sa fie.