Unde am ramas?..
Timpul trece ca si sanatatea ta, ca si linistea si iubirea ta...Trec secunde, minute, ore, saptamani, luni si in cele din urma..trec anii care pentru mine par a se scurge atat de incet..
Nu am mai scris de mult si acum imi este foarte greu sa incep un subiect...Cu toate ca sunt dezamagita de mine anul asta, frigul imi intra adanc in oase, facandu-ma sa ma simt livida de puteri..Astept, dar nu stiu ce..Gandesc, dar nu stiu la ce sa ma gandesc prima oara, Iubesc, dar nu stiu pe cine sau ce...Sunt eu, sau nu mai sunt deloc.
Ce paradox, intampinam multe probleme in viata precum gelozie, ura, fericire, tristete, incertitudine, siguranta, iubire, bunatate, rautate...sau nimic. Si totusi stiu sigur ca am invatat sa fiu eu doar ca....nu am putut si nu pot sa renunt la unele sentimente si le amestec...Ciudat >.<.
Nu pot sa ma laud fiindca nu ..nu mai pot. Pot doar sa ma plang de ceea ce nu imi place. Nu imi place prostia mea cu toate ca este atat de "transmisibila".
Incetati sa imi mai reprosati ca nu va spun unele lucruri! Incerc, dar uneori este atat de greu incat ori renunt ori ma enervez ca nu ma asculta aceea persoana..Nici aici nu ma asculta nimeni, sunt singura si plina de emotie gata sa o descarc cu furie pe taste. Imi place sa scriu dar ca o proasta ce am fost m-am oprit sa mai spun TOT doar pentru ca mi se parea stupid. Si ce?! Fiind stupida, imi dau singura sansa sa iau un premiu. Da. Nu stiu ce premiu dar sunt mandra de asta!
Toti suntem filozofi de la un timp. Cu toate ca nu ne putem rezolva problemele incercam cu meticulozitate sa le rezolvam pe ale celorlalti. Ai esuat si vrei ca alte persoane sa nu faca asta. MARE GRESEALA. Lasa-i sa sufere..si tu ai facut asta odata. Si nu doar pentru ca le explici o sa fie rau. O sa fie rau fiindca pur si simplu nu te vor asculta. Deci acest subiect esti inchis.
Scriu pe blog! Si da. E un fel de scrioare pe care ma astept sa o citeasca cineva..ca Mosul? Ciudat, am trecut peste etapa aia. Dar sentimentele ma duc la nostalgie profunda gandindu-ma la ce grija am pentru tine. Oare de ce?..
Ma gandesc ca poate iti este rau, poate ai nevoie de o imbratisare sau pur si simplu ai nevoie sa te uiti la cineva, sa sti ca esti bine(macar pentru moment)..Nu exclud varianta ca te descurci, esti happy si ca eu sunt nebuna.
M-am uitat in ochii tai, am vrut sa rup toate barierele posibile si sa te intreb " Vrei sa te ajut cu ceva?.." dar nu am putut. Sunt slaba. Am simtit cumva ca nu ai nevoie de mine..Dar...Ma uitam la cer singura si ma gandeam in timp ce tu vorbeai. "Ce se va intampla cu viata mea?.."
Am revenit..Ochii tai sticleau ca niste faclii,o flacara a neputintei..Sau pur si simplu niste ochii, ce sa mai..?!..
Of..
Sunt doar cuvinte, ce vorbesc eu. Mereu iau totul in esenta si cred ca..cred ca nu este momentul.
That's it..for now.
