Este cazul sa te mai gandesti o data.
Sunt momente rare, de pus in rama.
Viata nu are maini, dar iti da cate o palma.
Chiar daca tu ignori tot ce te inconjoara
Asta nu inseamna ca o sa dispara.
Nelinistea a disparut..cred. M-am linistit putin. Durerea este inca acolo..Dar nu am mai suportat-o. Am vrut s-o alung. Nu am stiut cum..Nici acum nu stiu.
Seara pusese stapanire pe sat. Linistea era intrerupta de greieri..Am luat-o usor spre usa de la intrare. Am intrat..Simteam atmosfera rece, stiam ca in seara aia va ploua. O durere ciudata imi sfasie pentru cateva secunde respiratia. Am ajuns in casa, m-am uitat la un film. Dupa, respiratia imi era si mai inecata. Un fel de hiper-ventilatie fara motiv. Un protest activ format de corpul meu..Am iesit pe hol si m-am trantit jos pe gresie. Asteptam sa imi revin..Dar nu eram protejata de nimic. Toti ma atacau. Nu ma suparam fiindca nu puteam. Nu atunci..Durerea din capul pieptului, durerea sfasietoare..Plangeam cu sughituri tacute. Nu vroiam sa ma auda nimeni..Lacrimile se imprastiau pe toata fata..Ma durea..fizic cat si psihic..INCETEAZA! ..
Am inchis ochii...Inchide-i si tu. Incearca sa iti auzi bataile inimii..Pune mana in zona inimii..Te doare si pe tine?..
Stiu ca nu am mai putut rezista si am refulat TOT. Am alergat la baie si am ramas ceva vreme acolo..Plangeam si incercam sa ma spal pe fatza..A fost cineva care s-a apropiat de mine. Era mama..cand eram mica ii spuneam sa nu mai vina dupa mine in baie cand am probleme, nu vroiam sa o dezgust cu durerea* aceea refulata. De data asta m-a ascultat..m-a privit si a plecat incet...
Sti ce as vrea?
O imbratisare..!
Oamenii sunt prea lasi si prea aroganti ca sa mai faca ceva, renunta. Nu renunta tu. Nu esti ca ei...